PSIHOLOGIE CLINICA SI PSIHOTERAPIE

CRISTINA FIDE

Starea de indragostire

”…nu stiu ce s-a intamplat, nu inteleg nimic, m-a pocnit; sunt socat; ar trebui totusi sa-mi revin; sunt cu totul in clipa pe care o traiesc, ravasit  de o furtuna interioara…”. Subiectul acestei crize este acolo, stupefiat, nestiind si neputand decat sa planga, sa se agite sau sa se izoleze si sa repete tot timpul acelasi cuvintele, sa spuna acelas lucru, povestind aceeasi intamplare, unica pentru fiecare; surprinzatoare, o stare de panica, coplesitoare.

 

Strafulgerarea iubirii si pasiunea persistenta pot aduce subiectul intr-o stare de nevroza actuala, intr-un moment critic, acut, prin care acesta patrunde in iubire, se gaseste sau se pierde -  invadat de o forta pulsionala care ii depaseste mijloacele de aparare, ii intuneca judecata si constiinta si il conduce spre acte si comportamente in afara logicii obisnuite. Aceasta va functiona ca un atac de panica, ce va bulvera in doua feluri actualitatea subiectului: mai intai, prin intensitatea sentimentelor si a fortelor pulsionale care il anima, dar si pentru ca actualul trezeste urma mereu vie, a unei iubiri de altadata, oedipian ranita, defuzionata, separata.

 

Dragostea la prima vedere, intensa, fulgeratoare, spectaculoasa, incomparabila atat pentru unul cat si pentru celalalt, este de fapt o re-constructie a unei iubiri primare, o reintalnire, o regasire a obietului pierdut. Eul indragostit, golit de libido-ul pe care l-a investit in obiect, risca sa se piarda; supratensionarii energiei sexuale i se adauga si notiunea de traumatism. Indragostirea poate sa aiba aceleasi caracteristici de surpriza atunci cand se produce dupa o lunga sau mai scurta si inocenta perioada de intalniri frecvente. Important este momentul in care aceasta se cristalizeaza, fara ca gandul sa se opreasca asupra urmarilor, uzurii sau tensiunii persistente. 

 

Urmarea crizei poate sa se prezinte schematic sub urmatoarele forme:

- ruptura: pe termen scurt, unul dintre cei doi sau amandoi, aleg aceasta cale din motive ce tin de circumstante exterioare, dar cel mai adesea de constrangerea interna de a fugi  din fata acestei revarsari pulsionale posibile, a interdictiei Supreului, a decalajului constant intre gradul de excitatie resimtita si diminuarea stimei si sentimentului fata de celalalt

- o aparare impotriva eventualei iminente a pasiunii, printr-o prabusire busca a sentimentului, printr-o dezinvestire la fel de brutala ca si suprainvestirea din ziua anterioara

- cronicizarea: nu mai este foc si flacara, ci mai degraba jar; este rosu, dar in lipsa aerului se transforma in cenusa

- ura: ca o forma de agatare, ocazie ideala pentru toate formele de sado-masochism si posesivitate

 

Capacitatea de a fi indragostit presupune de a lega idealizarea cu dorinta erotica si potentialul pentru stabilirea unei relatii cu obiectul in profunzime.